caleidoscopio

Toupo

Cârtiță

Taci, s-auzi cum latră
Căţelul pământului
Sub crucea de piatră.
(M. Eminescu, Strigoii)

Te simt urcând prin sevele grădinii

tu, trunchi de cireș și sâmbure de prună,

până la rădăcinile mele de iarbă.

Te simt înrămurind

prin vorbele ce dorm în țărâna din Lancrăm,

prin tot neamul Pârvanilor din cimitirul din Romos,

până la oasele mele

și la numele meu predestinat.

Te simt cârtiță,

urcând din centrul Pământului,

de neoprit ca viața fără de moarte

cu siguranța oarbă

că vei ajunge la mine.

 

Toupo

Síntote subir polas seivas da terra

ti, tronco de cereixeira e óso de ameixa,

ata as miñas raíces de herba.

Síntote arborescer

polas verbas que dormen no barro de Lancrăm,

pola estirpe dos Pârvan no camposanto de Romos,

ata os meus ósos,

e o meu nome predestinado.

Síntote toupo,

subindo desde o centro da Terra

imparable como a vida sen morte

coa certeza cega

de que chegarás ata min.

 

 

 

 

Estándar

Deixar unha resposta

introduce os teu datos ou preme nunha das iconas:

Logotipo de WordPress.com

Estás a comentar desde a túa conta de WordPress.com. Sair /  Cambiar )

Google photo

Estás a comentar desde a túa conta de Google. Sair /  Cambiar )

Twitter picture

Estás a comentar desde a túa conta de Twitter. Sair /  Cambiar )

Facebook photo

Estás a comentar desde a túa conta de Facebook. Sair /  Cambiar )

Conectando a %s