caleidoscopio

Ámbar

Lasă-mă să-ți sărut piciorușele, tu – înger, tu copil, tu piatră! (Găman către Mira)

Déixame bicarche os pés, a ti – anxo, a ti – criatura, a ti – pedra!

Lucian Blaga, “Meșterul Manole”

Preservaríate en ámbar

para que non te esgotases.

O, meu amor tolo,

preservaría en ámbar

o noso onte

para que quedase no mañá para sempre.

O, meu amor arbóreo,

meu amor dende o tempo dos tempos,

converteríate en pedra,

gardaríate en caixa poeirenta de museo,

preservaríache o ADN para sempre.

 

… o, meu amor vida,

non hai ámbar que te conteña.

Advertisements
Estándar
sombras

Saboteur

Conduzo o meu avatar

polo labirinto

dos píxels.

Strength: low.

Target: near.

Weapons: none.

Cheats: none. 

Misión: absurda.

E só podo pensar

no punto decisivo,

onde, cando morres,

podes volver comezar,

e ver outra saída

do labirinto.

Mais antes –

antes

tes

que

morrer.

 

saboteur2

 

 

Estándar
palabras en aluguer,traducións

Aerul tare al amintirilor

 

Marin Mălaicu-Hondrari (inedit – http://dilemaveche.ro/sectiune/dileme-on-line/articol/aerul-tare-al-amintirilor)

Mi-am pus un whisky. Nu mă interesează ce vreme e afară.
Vreau doar să stau în dreptul unei bucăți de sticlă,
să am iluzia transparenței și a unei vieți care continuă dincolo.
Dacă aș putea încremeni aici,
dacă aș putea să rezist în aerul tare al amintirilor
măcar cît rezistă cubul de gheață în pahar.
Mai bine așa:
o inimă mică și nefolosită ca un stick de memorie învechit.
Îmi caut cordonul halatului. Îl desfac de la candelabru. Scot telefonul din congelator.
În curînd fetița noastră va veni de la școală.
Am băut suficient încît să fiu aceeași mamă iubitoare.
Nici crengile a cinci mii de măslini nu mi-ar putea schimba viața.
Sau nu știu.

 

O aire frío dos recordos

Boteime un whisky. Non quero saber que tempo vai fóra.

Só quero estar parada diante dun pedazo de vidro,

e ter a ilusión da transparencia e da vida que segue máis alá.

Se puidese eternizarme aquí,

se puidese aguantar no aire frío dos recordos

ao menos canto dura o xeo no vaso.

Mellor así:

un corazón pequeno e inútil como unha memoria USB anticuada.

Busco o cordón da bata de casa. Desátoo da lámpada de teito. Saco o móbil do conxelador.

Pronto a nosa filla volverá do colexio.

Levo bebido o suficiente para ser a mesma nai cariñosa de sempre.

Nin as ramas de cinco mil olivos poderían cambiarme a vida.

Ou quen sabe.

Estándar
caleidoscopio

Toupo

Cârtiță

Taci, s-auzi cum latră
Căţelul pământului
Sub crucea de piatră.
(M. Eminescu, Strigoii)

Te simt urcând prin sevele grădinii

tu, trunchi de cireș și sâmbure de prună,

până la rădăcinile mele de iarbă.

Te simt înrămurind

prin vorbele ce dorm în țărâna din Lancrăm,

prin tot neamul Pârvanilor din cimitirul din Romos,

până la oasele mele

și la numele meu predestinat.

Te simt cârtiță,

urcând din centrul Pământului,

de neoprit ca viața fără de moarte

cu siguranța oarbă

că vei ajunge la mine.

 

Toupo

Síntote subir polas seivas da terra

ti, tronco de cereixeira e óso de ameixa,

ata as miñas raíces de herba.

Síntote arborescer

polas verbas que dormen no barro de Lancrăm,

pola estirpe dos Pârvan no camposanto de Romos,

ata os meus ósos,

e o meu nome predestinado.

Síntote toupo,

subindo desde o centro da Terra

imparable como a vida sen morte

coa certeza cega

de que chegarás ata min.

 

 

 

 

Estándar
caleidoscopio,latexos

Verde, viva e vexetal

Ar trebui să tai iarba. Ar trebui să tai iarba pe unde ai trecut. (Debería cortar a herba. Debería cortar a herba por onde ti pasaches) – di Blaga, mais eu digo: Debería sementar herba. Debería sementar herba baixo os teus pasos – e, se no camiño mirases atrás, verías crecer a herba no meu corpo, por onde ti pasaches.

Estándar
caleidoscopio,latexos

Vise

În loc să pășesc cu pas ferm pe pământ, pășesc plutind prin vise. Și

în loc să respir aer, îmi umplu-adânc plămânii cu vise –

precum, nesățioasă, te-aș trage în piept pe tine.

În loc de mâncare, mă hrănesc cu vise – dimineața, și la prânz, și seara, și la ceaiul de la ora cinci, și la gustarea de dinainte de culcare.

Și îmi pun vise și în cafea.

De m-ai tăia, nu m-aș mira să văd că-n vene-mi curg fluide vise

și calde-n ghem se-nnoadă și se scurg din centrul ființei mele când vreun vis

ia forma ta de foc.

 

Soños

En vez de pisar firmemente no chan,

ando flotando polos soños. E

en vez de aire ao respirar, énchome fondo os pulmóns de soños –

como, voraz, inhalaríate a ti enteiro.

En vez de comer, aliméntome de soños – pola mañá, e no xantar, e na cea, e no té das cinco, e na merenda antes de ir durmir.

E até lle boto soños ao café.

Se me cortases, non sería sorprendente ver fluirme soños polas veas

que en nós quentes se escorren do centro do meu corpo cando algún soño

encarna a túa forma de lume.

 

 

 

Estándar