palabras en aluguer,traducións

Nina Cassian, para comezar (ben) o día

Nina Cassian

Exercicios matinais

 

Esperto e dígome: estou perdida.

É o meu primeiro pensamento ao amencer.

Que maneira de comezar o día

con este pensamento tan cruel.

 

Señor, ten piedade de min

– é o segundo pensamento, e despois

levántome da cama

e vou vivindo

como se a min non me pasase nada.

 

Nina Cassian

Gimnastica de dimineață   (din vol. De îndurare, 1981)

Mă trezesc și spun: sunt pierdută.
E primul meu gând de zori.
Frumos îmi încep ziua
cu gândul acesta omorîtor.

Doamne, fie-ți milă de mine
– e gândul al doilea, și-apoi
mă dau jos din pat
și trăiesc ca și cum
nimic nu mi s-ar fi întâmplat.
Seguir lendo

Advertisement
Estándar
traducións

Cohen – A chama

cohen

A chama

E agora que estou axoenllando

á beira dos meus anos

déixame atravesar o espello do amor

 

E todas as cousas que sei

derrétanse coma as neves

déixame morar na luz do máis alá

 

Na ardente luz

onde hai noite e hai día

e a verdade é o abrazo máis aberto

 

Onde achas o perdido

e o que se encontrou

o que escribes e o que se borrou

 

E cando rebentarame o peito

e cando o meu amor vai xurdir

nesta orde de indicible sufrimento

que desfai ata o plan de vivir

 

Estándar
caleidoscopio,sisters under our skins

Pequeno acto de anarquía

Fräulein Rotternmeier

íspese

diante do espello.

Os ollos que chaman, que piden:

censurados.

A boca desexante:

censurada.

Os pés de andar sen rumbo:

censurados.

A mente en espiral sen fin:

censurada.

Mais,

cada noite,

diante do espello

Fräulein Rotternmeier

íspese.

Todo o día estivo núa

por debaixo da roupa

e libre

por debaixo das censuras

autoimpostas.

Pequeno acto de anarquía:

diante do espello

Fräulein Rotternmeier

está núa.

Algún día sairá núa e libre

pola cidade.

Estándar
caleidoscopio,traducións

Eterno Blaga

Cum s-a făcut, nu-i bine să cunoaștem.
Știu doar că-n spații și în vis
noi ne-ntâlnim mereu aceiași,
mereu sub pomul interzis.

Non cómpre coñecer como foi feito.

Só sei que en soños e en todo sitio

nós encontrámonos sempre os mesmos,

Sempre baixo a árbore prohibida.

(de: Lucian Blaga – Întâlniri / Encontros)

 

Nebun,
ca nişte limbi de foc eu braţele-mi întind,
ca să-ţi topesc zăpada umerilor goi,
şi ca să-ţi sorb, flămând să-ţi mistui
puterea, sângele, mândria, primăvara, totul.
În zori când ziua va aprinde noaptea,
Când scrumul nopţii o să piară dus
de-un vânt spre-apus,
în zori de zi aş vrea să fim şi noi
cenuşă,
noi şi – pământul.

Louco,

como ardentes chamas estendo os meus brazos,

para derreter a neve dos teus ombros espidos,

e para sorber, famento, para consumirche

a forza, o sangue, o orgullo, a primavera, todo.

Na alba, cando o día incendie a noite,

E as cinsas da noite desaparezan

levadas polo vento do oeste,

no amencer quería que tamén fósemos

cinsa,

nós – e a terra.

(de: Lucian Blaga – Noi și pământul / Nós e a terra)

 

Pe-un pisc.

Sus. Numai noi doi.

Aşa: când sunt cu tine

mă simt nespus de-aproape

de cer.

Aşa de-aproape,

de-mi pare că de ţi-aş striga

în zare – numele –

i-aş auzi ecoul

răsfrânt de bolta cerului.

Numai noi doi.

Sus.

No cume.

No alto. Só ti e eu.

Así: ao estar contigo

síntome infinitamente preto

do ceo.

Tan preto,

que coido que se chamase

para o lonxe – o teu nome –

volvería a min o eco

reflectido pola bóveda celeste.

Só ti e eu.

No alto.

(Lucian Blaga – Sus / No alto)

Estándar
caleidoscopio

Ámbar

Lasă-mă să-ți sărut piciorușele, tu – înger, tu copil, tu piatră! (Găman către Mira)

Déixame bicarche os pés, a ti – anxo, a ti – criatura, a ti – pedra!

Lucian Blaga, “Meșterul Manole”

Preservaríate en ámbar

para que non te esgotases.

O, meu amor tolo,

preservaría en ámbar

o noso onte

para que quedase no mañá para sempre.

O, meu amor arbóreo,

meu amor dende o tempo dos tempos,

converteríate en pedra,

gardaríate en caixa poeirenta de museo,

preservaríache o ADN para sempre.

 

… o, meu amor vida,

non hai ámbar que te conteña.

Estándar
sombras

Saboteur

Conduzo o meu avatar

polo labirinto

dos píxels.

Strength: low.

Target: near.

Weapons: none.

Cheats: none. 

Misión: absurda.

E só podo pensar

no punto decisivo,

onde, cando morres,

podes volver comezar,

e ver outra saída

do labirinto.

Mais antes –

antes

tes

que

morrer.

 

saboteur2

 

 

Estándar
palabras en aluguer,traducións

Aerul tare al amintirilor

 

Marin Mălaicu-Hondrari (inedit – http://dilemaveche.ro/sectiune/dileme-on-line/articol/aerul-tare-al-amintirilor)

Mi-am pus un whisky. Nu mă interesează ce vreme e afară.
Vreau doar să stau în dreptul unei bucăți de sticlă,
să am iluzia transparenței și a unei vieți care continuă dincolo.
Dacă aș putea încremeni aici,
dacă aș putea să rezist în aerul tare al amintirilor
măcar cît rezistă cubul de gheață în pahar.
Mai bine așa:
o inimă mică și nefolosită ca un stick de memorie învechit.
Îmi caut cordonul halatului. Îl desfac de la candelabru. Scot telefonul din congelator.
În curînd fetița noastră va veni de la școală.
Am băut suficient încît să fiu aceeași mamă iubitoare.
Nici crengile a cinci mii de măslini nu mi-ar putea schimba viața.
Sau nu știu.

 

O aire frío dos recordos

Boteime un whisky. Non quero saber que tempo vai fóra.

Só quero estar parada diante dun pedazo de vidro,

e ter a ilusión da transparencia e da vida que segue máis alá.

Se puidese eternizarme aquí,

se puidese aguantar no aire frío dos recordos

ao menos canto dura o xeo no vaso.

Mellor así:

un corazón pequeno e inútil como unha memoria USB anticuada.

Busco o cordón da bata de casa. Desátoo da lámpada de teito. Saco o móbil do conxelador.

Pronto a nosa filla volverá do colexio.

Levo bebido o suficiente para ser a mesma nai cariñosa de sempre.

Nin as ramas de cinco mil olivos poderían cambiarme a vida.

Ou quen sabe.

Estándar
caleidoscopio

Toupo

Cârtiță

Taci, s-auzi cum latră
Căţelul pământului
Sub crucea de piatră.
(M. Eminescu, Strigoii)

Te simt urcând prin sevele grădinii

tu, trunchi de cireș și sâmbure de prună,

până la rădăcinile mele de iarbă.

Te simt înrămurind

prin vorbele ce dorm în țărâna din Lancrăm,

prin tot neamul Pârvanilor din cimitirul din Romos,

până la oasele mele

și la numele meu predestinat.

Te simt cârtiță,

urcând din centrul Pământului,

de neoprit ca viața fără de moarte

cu siguranța oarbă

că vei ajunge la mine.

 

Toupo

Síntote subir polas seivas da terra

ti, tronco de cereixeira e óso de ameixa,

ata as miñas raíces de herba.

Síntote arborescer

polas verbas que dormen no barro de Lancrăm,

pola estirpe dos Pârvan no camposanto de Romos,

ata os meus ósos,

e o meu nome predestinado.

Síntote toupo,

subindo desde o centro da Terra

imparable como a vida sen morte

coa certeza cega

de que chegarás ata min.

 

 

 

 

Estándar